New user
Data inscrierii: 13/Mar/2009
Mesaje: 5
Localitate: Sibiu
|
|
PROLOG
Am ramas aceiasi fata credula. Sunt la fel de inocenta ca inainte, cu toate ca incerc din rasputeri sa neg asta. Desi incerc sa-mi maschez sentimentele cu tone de machiaj negru, ele ies la iveala , reusind sa razbata in negura... Da, sentimentele mele au fost mereu atat de pure si de sincere, incat niciodata nu le-am regretat pe deplin, cu toate ca mi-au adus atata durere. Niciodata nu mi-am regretat durerea, desi ea m-a tintuit mereu din plin, ranindu-mi inima aproximativ de fatal... Niciodata nu te-am urat , cu toate ca mi-ai facut rau in mod voit. De fapt, chiar daca tu doreai sa ma vezi plangand, eu mereu am incercat sa te vad zambind, chiar cu pretul suferintei mele.
Am fost atat de slaba in fata ta... M-am prabusit iute in fata ochilor tai. Am cazut cu mult prea repede in viciile vietii in incercarea disperata de a uita de existenta ta. Am vrut sa te urasc atat de tare, dar mai usor m-as fi urat singura decat sa te urasc pe tine, centrul existentei mele. Cum as fi putut sa te uit, cand te gasesc in tot : in zambetele ce ma alina, in aerul rece pe care-l respir, in vantul rece ce-mi biciuieste fata. Ai fost motivul universului meu, iar acum, cand tu nu ma mai privesti dulce, acesta e pe cale sa se prabuseasca. Numai aminirile pe care mi le-ai lasat il mai tin in viata.
Si totusi, daca ai venii in timpul asta sa-mi ceri sa te iert, te-as ierta. De fapt, as plange de atata fericire si te-as strange in brate. As inhala din nou aromÄ tau ce m-a facut sa ma lipsesc bucuroasa de oxigen. Te-as cuprinde cu batele mele si ti-as gusta flamanda buzele mai dulci decat orice placere. As renunta intr-o secunda la demnitatea care mi-a ramas, numai pentru a-ti simti caldura corpului. |
|
|
